Traditii si superstitii la nasterea unui copil

Crestinarea copilului nou nascut este cel mai mare eveniment spiritual din viata unei familii si cum totdeauna exista o legatura stransa intre sacru si profan, va prezentam o serie de traditii si superstitii, unele fiind practicate si in zilele noastre pentru ca asa e obiceiul sau binecunoscutul –asa e bine sa se faca!

Superstitii la nasterea unui copil: Ingenuncherea in timpul nasterii

Pe vremuri, cand nu existau nici spitale, nici anestezie, nici Doppler, imediat cum se declansau durerile nasterii, barbatul alerga sa cheme moasa, copiii erau trimisi de acasa, iar barbatul era adesea scutit sa stea langa sotie, fie pentru ca era prea sensibil si milos, fie din cauza ca sotia avea un cui impotriva lui.

Cand durerile se inteteau, moasa punea un cutit sau un metal taios sub asternutul gravidei, deschidea toate usile, toate ferestrele si toate incuietorile ca femeia sa se deschida. In cele din urma, gravida trebuia sa ingenuncheze si sa se roage, acest lucru grabind nasterea.

In unele sate, nasterea se producea direct pe pamant, pruncul fiind si el pus pe pamant. Barbatul care il ridica si il inmana mamei, il recunoastea in felul acesta ca fiu sau fiica.

In Bucovina, moasele faceau un adevarat secret din faptul ca o femeie e in travaliu. Se credea ca numarul orelor de travaliu sunt egale cu numarul celor care au aflat.

 Furca si toporul

Daca femeia intamplina mari greutati la nastere, moasa, cea mai batrana femeie din neam, ruda cu tatal viitorului nou nascut, facea apel la conagenarele sale si organizau o ”ruga a babelor”, uneori apela si la barbatii mai in varsta ca sa traga clopotele intr-un anume fel pentru a usura nasterea, ori se folosea de magie: in odaia femeii care trecea prin chinurile nasterii se puneau o furca si un topor rostindu-se incantatia: ”Daca e fata sa iasa la fuior, daca e baiat sa iasa la topot!”

 Molifta lauzei

Bunaoara, femeia lauza si pruncul nu aveau voie sa iasa din casa nici macar in curte, in primele 40 de zile dupa nastere. De asemenea, nici macar rudelor cele mai apropiate nu le era permis sa vina in vizita.

Interdictia era valabila pana in ziua botezului si se credea ca in cazul in care obiceiul nu va fi respectat, proaspata mamica va avea de-a face cu duhurile rele si deochiul.

De fapt, aceasta era o masura de precautie de care se tine cont si in zilele noastre, iar duhurilor rele le putem da numele de viroze.

Refuzul crestinarii unui copil aducea necaz si nenorociri

Nu-i lucru usor sa gasesti nasi pentru copil, pesemne nici in trecut cand nivelul de trai era scazut, iar un botez insemna nu doar bucurie, ci si o gaura in buget.

Cel mai important rol in cadrul ceremoniei de botez il au nasii, iar refuzul crestinarii unui prunc reprezenta o dovada de slabiciune si se credea ca ghinionul si nenorocirile se vor abate in gospodaria celui ce refuza.

In schimb, daca te ofereai sa botezi copilul, se credea ca multe pacate  iti vor fi iertate.

Lumanarile reprezinta un alt simbol puternic in cadrul botezului. Ele au ca semnificatie credinta aprinsa in sufletul nou nascutului. In anumite parti din Moldova se acorda o atentie sporita fiecarui scancet scos de copil in timpul slujbei. Daca cel mic nu putea fi oprit din plans, se credea ca Diavolul nu vrea sa iasa prea usor din el.

Moasa si ritualul anuntarii sexului copilului

Moasa era singura persoana care avea voie sa fie langa gravida in timpul nasterii si tot ea era cea care dadea vestea mult asteptata de familie, vecini si prieteni.

Vestea nu se dadea oricum, exista un ritual si pentru asta.

Moasa iesea in prispa, iar daca pruncul era fata, aceasta trecea pe langa barbati, ii ignora complet, ajungea in dreptul femeilor si le dadea jos broboada sau naframa.

Daca puncul era baiat, moasa se ducea direct catre barbati, ignorand femeile, si le dadea jos caciulile de pe cap. Partea amuzanta este ca moasa nu inapoia nicio caciula sau naframa fara sa primeasca macar un dar mic.

Nasterea unui baiat era motiv de mare bucurie si mandrie, iar tatal rasplatea moasa cu un banut, iar un copil era trimis prin sat sa anunte comunitatea ca s-a nascut un baiat in acea zi.

Daca se nastea o fetita, tatal era mai degraba compatimit pentru ca asta insemna ca o fata are nevoie de zestre, deci averea familiei se imputineaza si nici nu are cine sa duca numele mai departe.

Marturiile si rolul lor

Imediat dupa scalda in cristelnita (se cufunda omul vechi, se scoate omul nou), copilul era invelit intr-o panza alba pe care mama o pastra cu sfintenie. Daca pruncul era baiat, mama agata panza in dreptul usii ca sa ii aduca noroc si belsug in casa, iar daca era fata, panza era pusa in lada cu zestre.

Nasul oferea cate un banut celor care asistau la ceremonie, acesta reprezentand dovada ca pruncul a fost crestinat. Familiile de nasi mai instariti obisnuiau sa isi inscriptioneze numele pe acele monede, urmand ca invitatii sa pasteze acel dar ca pe o adevarata podoaba.

Obiceiul nu s-a pierdut nici in zilele noastre, iar banutul a fost inlocuit cu ingerasi, cruciulite de argint, ori diverse ornamente in functie de imaginatie si buget.

Baita de dupa botez (scalda)

La o zi dupa botez are loc scalda, obicei care se pastreaza si in zilele noastre.

Era obligatoriu ca apa sa fie adusa de la o apa curgatoare, sa fie fiarta intr-o oala noua de lut in care se adaugau fel de fel de lucruri, fiecare avand puterea lui tamaduitoare sau prevestitoare: miere, ca sa fie harnic precum albinele, ou crud pentru sanatate, putin lapte dulce, ca sa aiba pielea alba, un banut de argint, ca sa fie curat la suflet si bogat, grau, ca sa aiba cinstea lui, pene de pasare, ca sa fie sprinten precum o pasare, busuioc, ca sa fie mandru la joc, floare de cicoare, ca sa fie mandra-n sezatoare si mana Maicii Domnului, ca sa fie ocrotit.

Apa din covata nu era aruncata oriunde si oricum, ci la radacina unui copac frumos, la flori, ori tot intr-o apa curgatoare. In unele locuri se credea ca daca o tanara sotie se va aseza pe covata in care a fost scalda, aceasta va ramane insarcinata in scurt timp.