Ai simțit vreodată că, oricât ai face, tot nu e de-ajuns? Că nu petreci suficient timp cu copilul, nu ești suficient de calmă, de prezentă, de creativă, de răbdătoare? Ai simțit că, deși ești epuizată, tot te întrebi dacă ai greșit undeva?
Bine ai venit în clubul mamelor care simt că nu fac suficient. Un club imens, dar tăcut, pentru că vinovăția se poartă adesea în tăcere. Nu ești singura. Și, mai ales, nu ești cu nimic mai puțin decât trebuie să fii.
Hai să vorbim sincer despre acest sindrom care bântuie mamele de pretutindeni.
Ce este sindromul „nu fac suficient”?
Nu e o boală oficială, dar e cât se poate de real. E acel sentiment cronic de vinovăție și îndoială de sine care apare chiar și în zilele în care ai bifat tot ce ți-ai propus. E gândul care îți șoptește că „ai putea face mai bine” exact atunci când tot ce ai nevoie e o îmbrățișare și un somn bun.
Se hrănește din comparații, social media, presiuni culturale și din iubirea uriașă pe care o porți copilului tău. Și apare, ironic, mai ales la mamele implicate, dedicate, conștiincioase.
Cum îl recunoști?
-
Te simți vinovată dacă îți iei o oră pentru tine.
-
Te învinovățești pentru fiecare criză de furie a copilului.
-
Îți spui des: „Ar fi trebuit să…”, „De ce n-am făcut și…?”
-
Simți că nu contează cât faci, tot nu e destul.
-
Îți pui la îndoială instinctele și deciziile constant.
-
Te compari cu alte mame pe care le vezi (mai ales online).
-
Ai sentimentul că ești mereu în urmă cu ceva.
De ce apare?
Pentru că standardele moderne pentru mame sunt adesea imposibile. Trebuie să fim iubitoare, dar ferme. Blânde, dar organizate. Să gătim bio, să nu țipăm, să fim mereu prezente emoțional, să lucrăm sau să nu lucrăm (dar să nu ne plângem), să avem grijă de noi, dar să nu părem egoiste.
Adevărul? Nu le poți face pe toate în același timp. Nimeni nu poate. Dar nu ni se spune asta suficient de des.
Cum îl oprești?
-
Fii atentă la dialogul tău interior.
Când îți spui „Nu fac suficient”, oprește-te. Întreabă-te: Este adevărat? Sau e doar o voce a perfecționismului? -
Fă o listă cu ce faci, nu doar cu ce nu faci.
Ai schimbat 5 scutece, ai gătit, ai ascultat un plâns, ai ținut un copil în brațe, ai muncit sau ai mers la cumpărături? Asta e muncă. Valoroasă. -
Normalizează pauza.
O mamă care se îngrijește pe ea e o mamă mai bună. Nu în ciuda timpului luat pentru sine, ci tocmai datorită lui. -
Vorbește cu alte mame.
Deschide-te. O să vezi cât de multe simt exact ca tine. Vulnerabilitatea e puntea către vindecare. -
Acceptă că „suficient” nu înseamnă „perfect”.
Copiii tăi nu au nevoie de o mamă perfectă. Au nevoie de tine – prezentă, autentică, iubitoare, chiar și cu greșeli.
Sindromul „mamei care simte că nu face suficient” e un semn, paradoxal, că îți pasă. Dar nu trebuie să-i dai toată puterea. Poți să-l auzi, dar să nu-l crezi. Poți să fii obosită, copleșită, dar tot să fii o mamă extraordinară. Pentru că dragostea ta nu se măsoară în perfecțiune, ci în prezență, în intenție și în toate acele gesturi mici și zilnice care înseamnă TOTUL pentru copilul tău.
Ai grijă de tine, mamă dragă. Ești deja suficientă. Mai mult decât suficientă.
