Mirela Măzăreanu: “Fă-i loc lui Voi reuşi! în vocabularul copiilor”

0
mirela

Am stat astazi de vorba cu Mirela Mazareanu, Manager&Fondator Tărâmul Magic Voi Reuși – after school, despre problemele din învățământul românesc, despre greșelile pe care le fac părinții în educația copiilor, despre lucrurile mici care îi pot face pe cei mici să capete încredere în ei, dar și după ce criterii ar trebui să ne ghidăm atunci când alegem un after school pentru micuții noștri.

Maria Stoica: Înainte de a deschide afterul “Tărâmul Magic Voi Reuși”, ați avut în școlile din România un proiect foarte frumos. Ne puteți povesti puțin despre acesta?

Mirela Măzăreanu: Proiectul „Rămas bun nu pot, Bun venit Voi reuși” a fost și este un proiect de suflet, au fost înscrise peste 500 de școli la nivel național, 39 de școli fiind din București. În cadrul  proiectului, profesorii au remarcat creșterea capacității copiilor de realiza lucruri, de la teme până la obiective personale,  în afara orelor de școală. În acest fel, a crescut productivitatea întregii clase.

La elevi  s-a constatat o creștere a capacității lor de rezolvare a problemelor, a curajului de a aborda noi provocări și, în general, o creștere a încrederii și a stimei de sine. Părinții au constatat o mai mare capacitate a copiilor de “a face” și o creștere a autonomiei lor în acest proces (nu mai sunt dependenți de intervenția părinților).

Efecte pe termen scurt asupra elevilor: elevii au devenit  mult mai motivați în  “a face lucruri” iar încrederea în sine a fost cu mult crescută. Într-o clasă în cadrul proiectului exista o broască țestoasă iar unui copil îi era teamă, după implementarea proiectului respectivul copil a început să se apropie de broscuță, în final cei doi au devenit buni prieteni”.

”Doamna, am reușit să mă leg singur la șireturi”.” Uram matematica și nu puteam să rezolv problemele dar acum am reușit să iau FB”, alte doua feedbackuri din sutele primite la finalizarea acestui proiect.

Efecte pe termen lung asupra elevilor: media clasei a crescut; elevii au devenit mai sensibili la nevoile colegilor iar coeziunea grupului a devenit mai mare, elevii au incredere ca vor putea sa faca ce si-au propus.

Feedback-ul primit din partea profesorilor este unul extraordinar: în cele 5 luni de activitate, elevii (>20.000 la nivel național) și-au schimbat comportamentul, au devenit mai pozitivi și mai interesați de școală și de lucrurile pe care vor să le realizeze în viață, să-și construiască visurile..

Pentru cei care nu știu, ne puteți spune în ce a constat acest demers educațional inedit? Ca să vedem puțin ce a dus la aceste rezultate spectaculoase.

Cadrele didactice au fost încurajate să îi înveţe pe elevi să îl elimine din vocabular pe „Nu pot!” şi să îi faca loc lui „Voi reuşi!” prin diverse activități. Vorbim de un program complex de dezvoltare a încrederii elevilor în propriile persoane încă de la vârste fragede, dar şi de provocarea cadrelor didactice de a schimba într-un mod cât mai creativ educaţia în şcolile din toată ţara.

Ce sfaturi aveți pentru profesori după ce ați finalizat acest proiect? Ce concluzii ați tras?

De cele mai multe ori considerăm că soluția la problemele ivite de zi cu zi ale sistemului ori ale elevilor este mult prea greu de găsit ori de implementat, însă de cele mai multe ori un lucru simplu, mărunt poate schimba enorm. Așadar, trebuie ca noi, profesorii, să avem încredere în propria intuiție, să ne lăsăm ghidați după nevoile clasei iar atunci lucrurile vin de la sine.

Gândiți o continuare a acestui proiect?

Da, proiectul are o continuare ce urmează a fi lansată, cu mai multe etape și mai multe provocări și sperăm să fie primit cu aceeași deschidere. Vom învăța să fim noi înșine, să avem încredere în noi și în forțele noastre, vom învăța să ascultăm cu adevărat pe cei din jurul nostru și să ne depășim limitele.

Așa cum spuneam și mai devreme, manageriați de câșiva ani un after school. Care sunt cele mai mari probleme pe care le întâmpinați în lucrul cu elevii?

Cele mai mari probleme întâmpinate în lucrul cu elevii sunt stima de sine scăzută, neîncrederea în forțele proprii sau neînțelegerea de către adulți (”nu mă înțelege nimeni”, ”cei din jurul meu nu înțeleg ce eu încerc să spun”, ”nu mă ascultă nimeni”, mama, tata, au ca prieten mai degrabă telefonul, ” ”uneori mi-aș dori să fiu telefonul mamei mele”).

Problemele au la bază de cele mai multe ori stări emoționale care vin din mediul familial ori cel școlar și care își pun amprenta în timp asupra copiilor.

Ce greșeli fac părinții în educarea copiilor, ne puteți oferi un sfat pentru ei?

Haideți să ne oprim în a le spune celor mici tu nu poți să faci asta, ești prea mic, e prea riscant, nu ai învățat încă, nu poți face prin urmare acest lucru și să le spunem: acum ești încă mic, poți să faci asta cu puțin ajutor, apoi o vei face singur. E riscant să faci acest lucru dar putem încerca dacă ne luăm toate măsurile de siguranță și vom reuși dacă încercăm suficient de mult. Nu ai învățat încă despre … însă poți învăța oricând dacă vrei, chiar și acum.

Noțiunile predate la școală și comportamentele învățate se pierd de cele mai multe ori atunci când elevii ajung în mediul familial, pentru că părinții nu aplică ceea ce recomandă profesorul. Mai multa colaborare și deschidere între părinți și profesori este absolut necesară.

De ce anume are nevoie un copil ca să crească fericit?

Un copil are nevoie de un mediu familial emoțional în care să se simtă în siguranță, multă joacă, de iubire și de încredere în forțele lui.

Ce ați schimba în sistemul de învățământ românesc daca ați avea această șansă?

Aș schimba programa, unele noțiuni sunt prea greu de înțeles pentru anumite vârste, aș renunța la hârtii și planificari, kg de hârtii inutile, și le-aș înlocui cu timp dedicat pentru găsirea unor activități antrenante la clasă. Imaginație avem cu toții însă e greu când nu avem timp din pricina unor rapoarte ce trebuie scrise.

Aș introduce un curs de prim ajutor în școli, de educație rutieră și de alimentație dar nu teoretic, ci practic cu experimente și interacțiune între elevi și profesori. Aș încerca să combin informația teoretică cu cea experențială deoarece mai degrabă ținem minte ce am făcut, ce ne-a impresionat, ce ne-a plăcut, decât teoremele sau definițiile din cărți.

Foarte importantă este intervenția unui psiholog la clasă și colaborarea acestuia cu părinții în cazurile unde apar probleme de comportament. În prezent, este angajat un singur psiholog/școală iar acesta nu face față tuturor elevilor (peste 1000 uneori) iar intervenția lui este ignorată uneori chiar de către părinți. Copiii nu se simt ascultați, înțeleși, ei cred că nu pot conta pe ajutorul adulților, de aici și refuzul lor de a se conforma regulilor sau de a se implica în activități.

O ultimă întrebare, cum știe un părinte că a ales un after school bun, după ce criterii e indicat să se ghideze?

Ce vreau de la un afterschool? Îmi doresc să gândească singur sau să găsească  soluțiile ghidat de un adult? Îmi doresc să progreseze înțelegând materia și gândind exercițiile singur sau vreau să stagneze și să fie lăsat să copieze de la colegul?

Îmi doresc un mediu sigur în care copilul își poate exprima emoțiile sau un mediu în care el mai degrabă nu ar face natural acest lucru?

Îmi doresc un after school de renume sau ceva ce mai degrabă se potrivește nevoilor copilului meu?

Sterimar și Garmastan susțin proiectele de dezvoltare personala a copiilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here