Mămică: “O zi în parc care m-a făcut să mă simt neputincioasă”

Azi am trăit una dintre cele mai dureroase experiențe ca mamă. Ne-am mutat dintr-un sătuc în București. Am ieșit cu băiețelul meu, Andrei, în parc. Era atât de încântat! Abia aștepta să se dea pe tobogan, să se joace cu mingea și, mai ales, să-și facă prieteni noi.

Dar lucrurile nu au mers așa cum ne-am fi dorit.

Priviri și vorbe care rănesc

De cum am ajuns, am simțit privirile celorlalți părinți. La început, am crezut că mi se pare. Dar când Andrei s-a dus spre un grup de copii cu mingea lui și a spus vesel „Hai să ne jucăm!”, unul dintre copii l-a refuzat sec:

  • „Nu vreau să mă joc cu tine.”

Andrei s-a întors spre alt grup, dar înainte să apuce să spună ceva, am auzit o mamă șoptind cu voce suficient de tare:

  • „Stai departe, nu vezi cum arată?!”

Mi-am înghițit lacrimile și m-am străduit să-mi păstrez calmul, dar nu a fost ușor. Pe măsură ce Andrei încerca să intre în jocurile lor, copiii îl ignorau sau îi spuneau direct:

  • „Tu nu ești ca noi!”
  • „Nu vrem să te jucăm cu tine, pleacă!”

Neputința care te apasă

Am simțit cum mi se strânge inima văzându-l cum își lăsa mingea jos, confuz, uitându-se la mine cu ochii mari. „De ce, mami? De ce nu vor să se joace cu mine?” m-a întrebat, iar eu nu am știut ce să-i răspund.

Nu am vrut să-i spun că oamenii, uneori, judecă pe alții doar pentru că sunt diferiți. Nu am vrut să-i răpesc inocența spunându-i că există discriminare. Însă nici nu am vrut să mint, așa că i-am spus simplu:

  • „Poate că nu te cunosc suficient de bine. Data viitoare va fi mai bine.”

Cum te simți când nu poți schimba lucrurile

Ca mamă, ești obișnuită să îți protejezi copilul. Dar în acel moment, m-am simțit complet neputincioasă. Cum să-l protejez de ceva ce nu pot controla? Cum să-l învăț să fie puternic când mie îmi venea să plâng de furie și durere?

Am vrut să le spun părinților din parc cât de nedrepți sunt, să-i întreb dacă nu se gândesc ce exemplu le oferă copiilor lor. Dar m-am oprit, pentru că știam că nu aș fi schimbat nimic.

Ce rămâne de făcut

În drum spre casă, Andrei mi-a spus:

  • „Nu-i nimic, mami. Poate mâine îmi găsesc alți prieteni.”

Cuvintele lui m-au făcut să mă simt mândră și tristă în același timp. Cum de el, la vârsta lui, poate să vadă lucrurile mai simplu decât mine?

Îmi doresc să trăiesc într-o lume unde niciun copil să nu fie respins doar pentru că e „altfel”. Până atunci, singurul lucru pe care pot să-l fac este să-i învăț pe copiii noștri că diferențele nu sunt un motiv de respingere, ci o oportunitate de a învăța unii de la alții.

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Latest Articles

Povestea lui Alex – băiatul care nu avea încredere în el

Alex avea 11 ani și era elev în clasa a VI-a. Deși era un copil inteligent, cu idei creative și un suflet bun, mereu...

Ce să mănânci primăvara ca să stimulezi lactația. Sfaturi pentru mamele care alăptează

Primăvara aduce o abundență de alimente proaspete și pline de nutrienți, perfecte pentru mamele care alăptează. Dacă vrei să stimulezi lactația în mod natural...

Supă cremă de legume cu fâșii de pui

Când vine vorba de mâncăruri reconfortante, o supă cremă de legume cu fâșii de pui este alegerea perfectă. Este sănătoasă, hrănitoare și apreciată de...

Cum am reușit să-l fac pe copilul meu să mănânce legume

Dacă cineva mi-ar fi spus înainte să devin mamă că voi ajunge să negociez fiecare bucățică de morcov sau fiecare frunză de salată, aș...

Câte scaune are un bebeluș? Ce spun medicii

Ca proaspăt părinte, este absolut normal să fii atent la fiecare detaliu legat de sănătatea bebelușului tău, iar numărul și aspectul scaunelor (materiilor fecale)...
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com