Mulți părinți își doresc ca micuții lor să învețe să citească devreme, considerând acest lucru un indicator al inteligenței și al succesului academic viitor. Însă, în graba de a-i învăța cât mai repede literele și cuvintele, majoritatea părinților fac o greșeală fundamentală: pun accent pe recunoașterea literelor individuale în loc să dezvolte înțelegerea limbajului și plăcerea lecturii.
De ce este această abordare greșită?
Copiii nu învață să citească mecanic, prin simpla memorare a literelor și a sunetelor acestora. Lectura este un proces complex, care implică atât decodificarea cuvintelor, cât și înțelegerea mesajului. Dacă un copil învață doar să recunoască literele și să le asocieze cu sunetele lor, fără să aibă un context semnificativ, va întâmpina dificultăți atunci când trebuie să citească fraze și texte mai lungi.
De exemplu, un copil poate ști să spună „M” – „A” = „MA”, dar fără o înțelegere a limbajului, fără un vocabular dezvoltat și fără exercițiul de a asculta povești, nu va avea o lectură fluentă și expresivă. În acest fel, lectura devine un exercițiu mecanic, lipsit de sens, care nu îl ajută să își dezvolte imaginația și gândirea critică.
Ce ar trebui să facă părinții?
-
Să citească zilnic copilului
Înainte ca un copil să învețe să citească, trebuie să fie expus constant la limbaj. Cititul cu voce tare îl ajută să asocieze cuvintele cu imagini, să înțeleagă structura frazelor și să descopere plăcerea poveștilor. Copiii care ascultă povești în mod regulat au un vocabular mai bogat și învață mai ușor să citească singuri. -
Să pună accent pe înțelegere, nu doar pe decodificare
În loc să insiste doar pe recunoașterea literelor, părinții ar trebui să se asigure că cei mici înțeleg sensul cuvintelor și al frazelor pe care le citesc. Întrebările despre poveste, discuțiile despre personaje și despre ce se va întâmpla mai departe sunt esențiale pentru dezvoltarea gândirii critice. -
Să folosească metoda globală, nu doar fonetică
Deși metoda fonetică (descompunerea cuvintelor în sunete) este utilă, aceasta trebuie combinată cu metoda globală, care presupune expunerea la cuvinte întregi în contexte relevante. De exemplu, copiii pot învăța să recunoască anumite cuvinte familiare (numele lor, „mamă”, „tată”, „carte”) fără a le descompune literă cu literă. -
Să facă lectura o activitate plăcută, nu o obligație
Mulți copii asociază cititul cu o activitate plictisitoare sau dificilă, mai ales dacă părinții insistă prea mult pe corectitudine și performanță. Cititul ar trebui să fie un moment de conectare și de bucurie, nu o corvoadă. Alegeți cărți cu ilustrații atrăgătoare, citiți pe voci diferite și lăsați copilul să pună întrebări și să se implice activ. -
Să folosească jocuri și activități interactive
Copiii învață prin joacă, așa că învățarea cititului trebuie să fie distractivă. Puteți folosi cuburi cu litere, puzzle-uri cu cuvinte, cărți de activități sau aplicații interactive care îi ajută pe cei mici să exerseze fără să simtă presiunea unui „exercițiu școlar”.
Cea mai mare greșeală pe care o fac părinții atunci când își învață copiii să citească este concentrarea excesivă pe recunoașterea literelor și a sunetelor, în detrimentul înțelegerii și plăcerii lecturii. Cititul nu ar trebui să fie un proces mecanic, ci o activitate care dezvoltă imaginația, gândirea critică și dragostea pentru cărți. Prin expunerea timpurie la povești, discuții interactive și activități atractive, copiii vor învăța să citească mai ușor și vor deveni cititori pasionați pe termen lung.
