Ca părinți, ne dorim să creștem copii empatici, responsabili și conștienți de impactul acțiunilor lor. Când fac o greșeală – fie că iau jucăria altui copil, lovesc din greșeală pe cineva sau spun ceva răutăcios – primul nostru instinct este să le cerem să spună „îmi pare rău”. Dar oare aceste două cuvinte sunt suficiente?
Adevărul este că simplul fapt de a rosti „îmi pare rău” nu înseamnă automat că cel mic a înțeles de ce greșeala lui a afectat pe altcineva sau că va încerca să o repare. Iată de ce „scuzele automate” nu sunt mereu cea mai bună soluție și ce putem face pentru a-i ajuta pe copii să își asume responsabilitatea reală pentru faptele lor.
1. „Îmi pare rău” poate deveni un reflex, nu o lecție învățată
De multe ori, copiii spun „îmi pare rău” fără să simtă cu adevărat acest lucru – doar pentru a scăpa de situația incomodă sau pentru că părintele i-a forțat să o facă.
Ce putem face în schimb?
În loc să insistăm pe scuze mecanice, este mai util să-i ajutăm să înțeleagă impactul acțiunii lor:
- „Observ că Andrei este supărat pentru că l-ai împins. Cum crezi că se simte acum?”
- „Dacă cineva ți-ar lua jucăria fără să te întrebe, cum te-ai simți?”
Aceste întrebări îi ajută pe copii să-și dezvolte empatia și să înțeleagă de ce comportamentul lor trebuie schimbat.
2. Scuzele nu înseamnă nimic fără repararea greșelii
Doar a spune „îmi pare rău” nu schimbă nimic pentru persoana afectată. În schimb, este mai important ca cel mic să învețe să repare situația.
Soluții practice:
- Dacă a vărsat apa pe desenul unui coleg, poate ajuta la refacerea lui.
- Dacă a spus ceva nepoliticos, poate încerca să spună ceva drăguț în schimb.
- Dacă a luat ceva fără să ceară voie, poate înapoia obiectul și să promită că va cere data viitoare.
Repararea greșelii îi ajută să înțeleagă că scuzele nu sunt doar niște cuvinte, ci trebuie să fie însoțite de acțiuni.
3. Uneori, copiii nu sunt pregătiți să-și ceară scuze pe loc
Forțarea unui copil să își ceară scuze imediat după o greșeală poate fi contraproductivă, mai ales dacă este furios, rușinat sau încă nu înțelege de ce a greșit.
Cum să gestionăm acest moment?
- Oferă-i timp să se liniștească: „Văd că ești supărat acum, hai să respirăm adânc și să discutăm mai târziu.”
- Validează-i sentimentele: „Știu că ai fost frustrat, dar cum putem face lucrurile mai bine data viitoare?”
- Oferă-i alternative: „Nu trebuie să spui acum ‘îmi pare rău’, dar ai vrea să desenezi ceva pentru prietenul tău ca să-l faci să se simtă mai bine?”
Copiii trebuie să înțeleagă mai întâi ce au greșit și de ce este important să își repare greșeala.
4. Scuzele trebuie să fie autentice, nu impuse
Când părinții insistă pe scuze automate („Spune imediat ‘îmi pare rău’!”), copilul învață că aceste cuvinte sunt doar o obligație, nu o reflectare reală a regretului.
Cum îl ajutăm să-și exprime scuzele sincer?
- În loc să impunem scuze, oferim un model de comportament: „Mami a greșit și își cere scuze. Am să încerc să fiu mai atentă data viitoare.”
- Îi ajutăm să găsească cuvintele potrivite: „Vrei să îi spui lui David că nu ai vrut să îl superi?”
- Îl încurajăm să găsească singur o soluție: „Cum crezi că ai putea îndrepta ce s-a întâmplat?”
Scopul este ca scuzele să vină natural, nu din obligație.
5. Nu orice situație necesită un „îmi pare rău”
Uneori, copiii se simt presați să își ceară scuze chiar și atunci când nu este cazul. De exemplu, dacă refuză să împartă o jucărie cu alt copil, acest lucru nu este o greșeală, ci o alegere personală.
Când nu este necesar să forțăm scuzele:
- Când copilul spune „nu” unei activități pe care nu vrea să o facă.
- Când își exprimă o opinie diferită (atât timp cât este respectuos).
- Când se apără într-un conflict (de exemplu, dacă alt copil l-a lovit primul).
În aceste cazuri, este mai important să învățăm copilul să comunice clar și asertiv decât să își ceară scuze fără motiv.
