Custodia comună. În lumina Noului Cod Civil, custodia comună devine regula generală în cazul despărțirilor sau divorțurilor, implicând exercitarea în comun a autorității părintești asupra copilului. Acest concept presupune ca ambii părinți să aibă drepturi și responsabilități egale în ceea ce privește deciziile majore legate de binele și viitorul minorului.
Ce înseamnă custodia comună?
Custodia comună implică luarea în comun a tuturor deciziilor semnificative privind copilul. Aspecte precum educația, îngrijirea medicală, documentele de călătorie și orice altă decizie importantă legată de minor trebuie luate de comun acord de ambii părinți. Această abordare asigură că ambii părinți sunt implicați în procesul de creștere și dezvoltare a copilului.
Responsabilitățile financiare în custodia comună
În ceea ce privește pensia de întreținere, aceasta este de obicei stabilită în sarcina părintelui cu care copilul nu locuiește în mod constant. Aceasta poate fi acordată sub forma unor contribuții în natură sau sub formă de plăți banesti, în funcție de circumstanțele specifice ale cazului. În unele cazuri rare, instanțele pot decide ca minorul să locuiască în mod egal cu ambii părinți, eliminând necesitatea stabilirii unei pensii alimentare.
Stabilirea programului de vizită în custodia comună
Indiferent de tipul de custodie (comună sau exclusivă), părintele care nu locuiește cu copiii are dreptul de a participa la creșterea și educația acestora prin stabilirea unui program de vizită. În cazul custodiei comune, acest program trebuie să fie convenit în mod rezonabil și să țină cont de nevoile și dorințele copilului.
Dacă custodia minorului nu a fost încă discutată, se poate iniția o discuție privind programul de vizită înainte de a aborda alte aspecte. Este crucial ca acest program să fie susținut și argumentat corespunzător în fața instanței de judecată, având în vedere atât nevoile copilului, cât și posibilitățile reale ale părintelui de a-l respecta.
Neplata pensiei din rea-Credință. Consecințe juridice și responsabilități
În contextul custodiei comune, stabilirea pensiei de întreținere este un aspect crucial pentru asigurarea bunăstării copilului. Este esențial să se înțeleagă că neplata acestei pensii cu rea-credință nu reprezintă doar o încălcare a obligațiilor părintești, ci poate fi considerată chiar o infracțiune, cunoscută sub numele de abandon familial. Consecințele legale sunt serioase și pot include amenzi substanțiale sau chiar pedepse privative de libertate.
Abandonul familial este o infracțiune în care părintele sau persoana obligată să plătească pensia de întreținere nu îndeplinește această responsabilitate cu rea-credință. În termeni simpli, dacă părintele are posibilitatea de a plăti pensia, dar refuză sau neglijează să o facă intenționat, poate fi considerat vinovat de abandon familial conform legilor în vigoare.
Consecințe juridice ale neplății din rea-credință
Amenzi substanțiale: Persoanele găsite vinovate de abandon familial pot fi pasibile de amenzi substanțiale, care pot varia în funcție de gravitatea cazului și de prejudiciul adus copilului.
Pedepse privative de libertate: În cazurile grave sau în situații recurente de neplata cu rea-credință, instanța poate decide să impună o pedeapsă privativă de libertate. Aceasta poate consta în închisoare, cu o durată cuprinsă între 1 și 3 ani, în funcție de circumstanțe.
Executarea silită: În plus față de sancțiunile penale, părintele care nu plătește pensia poate fi supus unor proceduri de executare silită. Aceasta poate implica confiscarea bunurilor sau blocarea conturilor pentru a asigura plata pensiei de întreținere.
Este crucial ca părinții să înțeleagă că obligația de a plăti pensia de întreținere este nu numai o responsabilitate morală, ci și una legală. Neplata acestei sume în mod intenționat poate avea consecințe grave asupra celui care nu își respectă angajamentul față de copil. În situațiile în care se întâmpină dificultăți în legătură cu pensia de întreținere sau în care una dintre părți consideră că este tratată nedrept, este recomandat să se caute sprijin juridic. Un avocat specializat în dreptul familiei poate oferi sfaturi și asistență pentru a naviga în sistemul legal și pentru a ajuta la găsirea unor soluții echitabile în conformitate cu prevederile legale.
