Scenele de tipul „a lovit alt copil în parc”, „a mușcat la grădiniță” sau „a dat cu palma când a fost refuzat” pot stârni rușine, furie și neputință în rândul părinților. E ușor să reacționăm cu pedepse, țipete sau cuvinte grele („Nu mai ești un copil bun!”, „Mi-e rușine cu tine!”). Dar ce se află, de fapt, în spatele unui comportament agresiv? Și cum putem corecta, fără să rănim?
Lovitul sau mușcatul – un strigăt, nu un afront
În primii ani de viață, copilul nu are toate uneltele emoționale și verbale necesare pentru a-și exprima trăirile. Când se simte frustrat, neînțeles, invadat sau speriat, reacționează cu ceea ce are la îndemână: corpul. Mușcătura, palma sau împingerea nu sunt „răutăți”, ci moduri limitate de a face față emoțiilor.
Ce NU ajută:
-
Să-l rușinăm în public: „Uită-te la toți, te privesc, ce rușine!”
-
Să-l etichetăm: „Ești rău!” sau „Numai prostii faci!”
-
Să-l pedepsim fără explicații: trimiterea la colț, confiscarea jucăriilor, interdicții fără sens.
Aceste reacții nu-l învață pe copil cum să-și gestioneze emoțiile. Din contră, îl fac să se simtă neiubit, respins sau confuz.
Ce poți face în schimb:
1. Rămâi calm și ferm
Chiar dacă ai fost șocat sau jenat, copilul are nevoie să vadă că tu poți rămâne în control. Spune, cu un ton calm și clar:
„Nu lovim. Nu e în regulă să faci asta.”
Apoi, ia-l deoparte, într-un spațiu mai liniștit.
2. Conectează-te înainte să corectezi
Intră în lumea lui:
„Am văzut că te-ai enervat tare când ți-a luat jucăria.”
Validează-i emoția, nu comportamentul:
„E OK să fii supărat, dar nu e OK să lovești.”
3. Oferă alternative
Ajută-l să găsească alte moduri de exprimare:
-
„Data viitoare poți spune: Nu-mi place!”
-
„Dacă te simți furios, putem respira adânc sau poți veni la mine.”
Exersați împreună aceste răspunsuri când nu sunteți în criză.
4. Repară, nu umilește
Încurajează-l să repare ce a stricat:
-
„Ce putem face ca să-i arătăm că ne pare rău?”
Poate fi o scuză, un desen sau o îmbrățișare – în funcție de vârstă și context. Reparația nu e pedeapsă, ci lecție de empatie.
5. Observă tiparele
Dacă comportamentele agresive se repetă, întreabă-te:
-
Doarme suficient?
-
E suprastimulat?
-
Are parte de prea multe interdicții bruște?
-
Se simte neglijat sau în concurență cu altcineva?
Uneori, agresivitatea e un semnal de alarmă despre ceva mai profund.
Gândește pe termen lung: vrei ascultare sau autoreglare?
E ușor să forțezi copilul să nu mai lovească de frică. Dar e mai valoros – deși mai dificil – să-l înveți cum să-și înțeleagă furia și să o exprime într-un mod sănătos. Fiecare criză e o oportunitate de învățare, nu doar pentru copil, ci și pentru părinte.
Copiii nu devin buni prin rușine, ci prin înțelegere. Nu devin empatici prin pedepse, ci prin modele blânde, dar ferme.
A răspunde cu calm la un comportament dur nu înseamnă că îl încurajezi – înseamnă că îl ghidezi cu respect și răbdare.
Pentru că dincolo de palma dată, se află un copil care vrea să fie înțeles. Nu scuzat. Înțeles.
