Într-un articol precedent v-am arătat modelul aproximativ al dezvoltării abilitățiilor de comunicare pentru bebeluși, împărțit pe luni. Așa cum am precizat, singurele cazuri în care dumneavoastră ca părinți trebuie să vă îngrijorați sunt atunci când există decalaje mari în dezvoltarea bebelușului, caz în care va trebui să consultați un logoped.
Haideți să vedem cam care ar fi cauzele unor astfel de probleme.
Cauzele problemelor de comunicare
Tulburarea de dezvoltare a limbajului este des întâlnită. Practic, aceasta este o problemă de învățare cauzată de procesarea diferită a informațiilor de către creier. Există mai multe tipuri de tulburări de învățare, cea legată de limbaj numindu-se disfazie.
Nașterea prematură – Copiii născuți prematur au în general nevoie de mai mult timp pentru a-și dezvolta abilitățile, inclusiv cele de comunicare.
Pierderea auzului va afecta, evident, dezvoltarea capacității de comunicare. Există cazuri de bebeluși care suferă de infecții cronice ale urechii iar dacă acestea persistă pe o perioadă mai îndelungată, în special în primul an de viață când copilul începe să proceseze limbajul, aceasta va avea impact nu doar asupra auzului ci și asupra limbajului.
Tulburarea de procesare auditivă este o altă problemă de natură similară cu pierderea auzului. În acest caz copilul având dificultăți în a distinge între sunete și cuvinte. Practic, deși urechile funcționează cum trebuie, creierul nu filtrează informația primită și nu face distincție între o conversație sau o propoziție și zgomotele de fundal. Așa cum puteți vedea, capacitatea auditivă este strâns legată de cea a limbajului, orice efect negativ asupra ei reflectându-se în abilitatea bebelușului de a comunica.
Autismul poate fi și el una dintre cauze. De altfel dizabilitățile de comunicare sunt un semn timpuriu al acestuia. În aceeași categorie intră toate formele de dizabilități intelectuale precum și problemele neurologice. Acestea din urmă pot afecta mușchii necesari comunicării.
Toate aceste cauze enumerate mai sus sunt de natură fizică iar unele dintre ele pot fi tratate sau controlate. Din punct de vedere psihic una dintre cauzele dificultății în comunicare este deprivarea socială extremă. Vorbim aici de cazurile de abuz sau izolare care pot duce și la situații de mutism selectiv, o tulburare în care copilul refuză să vorbească în anumite contexte sau situațiii. Genul acesta de cauze nu pot fi rezolvate decât prin terapie.
Cert este că primul pas către rezolvarea dificultăților de comunicare ale copilului sau beblușului este determinarea exactă a cauzei pentru care aceasta se întâmplă. Odată ce diagnosticul a fost confirmat de către logoped, puteți discuta cu acesta pentru a determina care este cel mai bun drum de urmat mai departe.
