O infirmieră, cunoscută pe Instagram drept Mary (@the.mom.np), atrage atenția asupra pericolului unui program încărcat, ce riscă să compromită echilibrul fizic și emoțional al celor mici. Postarea ei, devenită virală, utilizează conceptul „o activitate pe rând”, subliniind că excesul de angajamente structurale – de la dans și sport, la lecții de pian sau programe de educație – poate conduce la supra‑stimulare, boli frecvente și anxietate. Dacă „programul copiilor de grădiniță și clase primare mai mic se potrivește cu timpul pentru odihnă, joacă liberă și mesele în familie, probabil e OK”, spune Mary. Dar, după cum remarcă ea, în prea multe cazuri sunt sacrificate tocmai acestea.
Impact psihic și fizic
Specialiștii din domeniul sănătăţii mintale confirmă observațiile ei. Dr. Zishan Khan notează că prelungita participare la activități organizate poate provoca stres cronic, tulburări de somn, iritabilitate, dureri inexplicabile sau imunitate scăzută. Un studiu apărut în Economics of Education Review indică faptul că anularea orei libere pentru a face loc altor activități poate favoriza anxietatea, depresia și furia copiilor.
Joaca liberă – fundamentul dezvoltării
În contextul creșterii nivelului de activitate, joaca liberă – nestructurată, fără reguli și presiuni – capătă un rol tot mai fragil, deși esențial. Dr. Khan atrage atenția că aceasta stimulează imaginația, capacitatea de rezolvare a problemelor, autoreflecția și reziliența emoțională a copilului. De asemenea, psihoterapeuții subliniază că joaca spontană facilitează dezvoltarea executive functions, precum inițiativa și capacitatea de auto-organizare .
Semnele suprasolicitării
Mai multe surse semnalează că un copil suprasolicitat poate deveni mult mai predispus la:
-
oboseală cronică, iritabilitate și schimbări de dispoziție;
-
dificultăți de somn și dureri abdominale sau de cap;
-
scădere a performanței școlare și a interesului social;
-
evitarea activităților plăcute
Cum gestionăm agenda copiilor?
Experții recomandă cu consecvență:
-
O activitate pe rând – evitarea suprapunerii angajamentelor;
-
Protejarea timpului pentru joacă liberă, somn suficient și mese în familie
-
Detecția semnalelor: stări de neliniște, dureri inexplicabile, indispoziție în a merge la activități;
-
Dezvoltarea capacității de a spune “nu”, încă din copilărie, învățând prioritizarea și echilibrul ;
-
Dialog deschis în familie, verificând împreună dacă un program prea încărcat aduce bucurie sau frustrare .
Avertismentul acestei infirmiere pediatru și susținerea cercetărilor din domeniul psihologiei copilului arată clar că balanța activităților copiilor trebuie reglată cu atenție. Nu este vorba de a interzice orice experiență extracurriculară, ci de a le echilibra astfel încât nu să suprasolicite, ci să contribuie la creșterea armonioasă. În definitiv, copiii nu au nevoie să fie supracaracați, ci să simtă bucuria de a fi copii – iar rolul nostru este să le păstrăm acea libertate prețioasă.

