Ca orice părinte, vrem să fim siguri că bebelușul nostru este sănătos din toate punctele de vedere încă dinainte de naștere. De aceea trecem prin toate ecografiile pe perioada sarcinii și facem toate testele necesare pentru a știi clar că nu există probleme.
Autismul este de fapt un termen care descrie o gamă largă de dizabilități în ceea ce privește învățarea complexă, mai precis o serie de afecțiuni de natură neurologică cu efect asupra funcționării creierului.
De cele mai multe ori, elementul comun al acestor afecțiuni este că inhibă abilitățile de comunicare și de înțelegere a normelor sociale.
La momentul actual nu există nici un mod de a determina vreuna din aceste afecțiuni înainte de naștere. Ele se pot manifesta oricând în primii trei ani de viață ai copilului.
Mai jos vom descrie modul în care autismul îi afectează pe cei diagnosticați.
Contactul fizic
Foarte mulți copii cu autism au o problemă atunci când vine vorba de contactul fizic cu altă persoană, inclusiv părinți și rude. Unii acceptă contactul fizic dar doar cu un număr strict de persoane apropiate, de obicei membri ai familiei. Autismul este ceea ce specialiștii numesc un ,,spectru de afecțiuni”, ceea ce înseamnă că nu există două cazuri la fel.
Autismul: Vorbirea
Așa cum am menționat, partea de comunicare este cel mai des afectată în aceste cazuri. În cele extreme, copilul nu comunică deloc. În altele, va suferi de ceea ce se numește ecolalie – tendința de a repeta anumite cuvinte și expresii. Cu un vocabular dezvoltat, persoana care suferă de autism va vorbi excesiv de formal chiar și atunci când situația nu o cere.
Extrasensitivitate la stimuli
Copiii care suferă de autism vor reacționa negativ la zgomot, lumini sau mirosuri, mai ales la schimbările bruște. Nu e vorba de sensibilitate la stimulii respectivi ci mai degrabă de o reacție la o schimbare neașteptată. Un autist se descurcă mult mai bine într-un mediu familiar sau într-o situație unde va ști că schimbarea urmează să se întâmple.
Comportamente repetitive și ticuri fizice
O caracteristică comună cazurilor de autism este nevoia de o anumită rutină, de un ritual prestabilit pe care copilul să îl urmeze întocmai. La fel cum am menționat mai sus, schimbările sunt cel mai dificil lucru cu care un autist se poate confrunta. Desigur, pentru un copil în creștere schimbările sunt inevitabile iar partea aceasta este una dintre cel mai dificile pentru părinți. Este nevoie de foarte multă răbdare pentru a introduce noi lucruri în rutina copilului. Tot din cauza acestei nevoi pentru repetitivitate se manifestă și unele ticuri fizice care pot fi chiar complicate. S-ar putea spune că și acestea sunt tot o expresie a nevoii de familiar, de rutină.
Aptitudini sociale
La fel ca și comunicarea cu ceilalți, aptitudinile sociale și capacitatea de a interacționa normal cu cei din jur sunt printre cele mai afectate chiar și în cazurile ușoare. Situația variază de la o lipsă de îndemânare în comunicarea cu ceilalți până la o lipsă totală de interes față de cei din jur. Aceasta desigur reprezintă o problemă majoră în momentul în care copilul începe să crească. La un moment el va trebui să se integreze printre cei de vârsta lui, ceea ce va fi foarte dificil. În marea majoritate a țărilor vestice există clase speciale pentru copii autiști unde învățatul se desfășoară după alte reguli iar interacțiunile dintre copii sunt atent monitorizate.
Această dezvoltare diferită în materie de comunicare și de înțelegere a celorlalți duce de asemenea la un nivel mai scăzut de empatie – capacitatea de a înțelege și lua în considerare sentimentele altora. Un copil cu autism are dificultăți din acest punct de vedere dar poate fi educat prin repetiție. Un copil cu autism nu este sociopat, nu vorbim de o lipsă naturală a capacității de empatizare, ci doar de o empatie redusă care trebuie la rândul ei educată.
Metode de învățare
Dacă tot am pomenit de educație, o diferență între un copil autist și unul normal este că, spre deosebire de cel din urmă, copilul autist nu își va dezvolta capacitățile în mod egal. Abilitățile sale locomotorii pot fi mai reduse în timp ce vocabularul se dezvoltă mult mai rapid. Se poate și invers. Foarte mulți din cei care suferă de cazuri ușoare ajung în profesii care necesită un nivel mare de inteligență, tocmai pentru că în anii formativi, dezvoltarea lor s-a concentrat pe un anumit set de abilități în detrimentul celorlalte. Desigur, asta nu se aplică în toate cazurile.
Cert este un lucru: un diagnostic de autism nu reprezintă o tragedie. Un copil astfel diagnosticat rămâne totuși un copil care simte și gândește la fel ca oricare altul dar are dificultăți în a exprima aceste gânduri și sentimente. Este într-adevăr o situație dificilă pentru părinți, mai ales că în România opțiunile nu sunt aceleași ca în vest. Totuși cu răbdare și grijă, lucrurile se pot îmbunătăți considerabil.
