Apendicita este una dintre cele mai comune urgențe chirurgicale, atât în rândul adulților, cât și în rândul copiilor. Aceasta apare atunci când apendicele, o mică structură aflată în partea dreaptă jos a abdomenului, se inflamează și se infectează. În cazul în care nu este tratată prompt, apendicita poate duce la complicații grave, inclusiv la peritonită (infecția cavității abdominale) sau la perforarea apendicelui. De aceea, este important să recunoaștem simptomele apendicitei și să știm ce măsuri trebuie luate.
Ce este apendicita la copii?
Apendicita este inflamația apendicelui, o mică proeminență a colonului, care nu are o funcție cunoscută clară în organismul uman. Deși apendicita apare mai frecvent în rândul adolescenților și tinerilor, ea poate afecta copii de orice vârstă, inclusiv sugari și copii mici.
Cauza principală a apendicitei este obstrucția apendicelui, care poate fi cauzată de mai mulți factori. Atunci când apendicele se blochează, bacteriile se pot înmulți rapid, ceea ce duce la inflamație și infecție. Printre cauzele comune de obstrucție se numără:
- Blocarea de materii fecale: Fecalele sau masele de fecale care se acumulează în apendice pot bloca lumenul acestuia, provocând infecția.
- Infecțiile virale sau bacteriene: În unele cazuri, infecțiile din alte părți ale corpului pot cauza inflamația apendicelui.
- Hiperplazia limfoidă: Un răspuns imun crescut poate provoca un blocaj al apendicelui, mai ales în perioada copilăriei și adolescenței, când sistemul limfatic este foarte activ.
Factorii de risc pentru apendicită la copii includ vârsta (copiii cu vârste între 5 și 15 ani sunt mai predispuși), istoricul familial (dacă există cazuri de apendicita în familie), și infecțiile care afectează tractul digestiv.
Simptomele apendicitei la copii
Simptomele apendicitei la copii pot varia în funcție de vârsta copilului și de evoluția bolii, însă unele semne sunt comune. Recunoașterea acestor semne este crucială pentru a solicita îngrijire medicală de urgență.
Simptomele principale includ:
- Durere abdominală: De obicei, durerea începe în jurul buricului și apoi migrează către partea dreaptă jos a abdomenului. În cazul copiilor mici, această durere poate fi mai greu de localizat, iar părinții pot observa doar plânsul persistent sau iritabilitatea.
- Febră: Temperatura corpului crește de obicei într-un interval de 24-48 de ore de la debutul simptomelor. Febra poate fi ușor sau moderat ridicată, dar poate crește pe măsură ce inflamația progresează.
- Greață și vărsături: Copiii pot prezenta greață și pot vomita la scurt timp după debutul durerii abdominale. Aceste simptome sunt frecvente în cazurile de apendicită.
- Scăderea apetitului: Copilul poate refuza să mănânce sau poate avea o scădere semnificativă a apetitului, chiar și înainte de a vomita.
- Constipație sau diaree: Deși mai puțin frecvente, unele cazuri de apendicită pot fi asociate cu modificări ale tranzitului intestinal, inclusiv constipație sau diaree.
- Irina sau agitație: Mai ales în cazul copiilor mici, apendicita poate duce la iritabilitate severă, iar copilul poate avea dificultăți în a sta într-o poziție confortabilă.
În cazul copiilor mici, simptomele pot fi nespecifice și pot fi confundate cu alte boli, cum ar fi gastroenterita sau colicile. De aceea, este important să fiți atenți la semnele persistente de disconfort sau durere abdominală.
Apendicita la copii: Diagnosticarea
Diagnosticarea apendicitei poate fi uneori dificilă, deoarece simptomele sunt adesea comune cu alte afecțiuni abdominale, cum ar fi infecțiile gastrointestinale sau bolile inflamatorii intestinale. De obicei, medicul va efectua un examen fizic complet și va pune întrebări detaliate despre simptomele copilului. Unele teste care pot ajuta la diagnostic includ:
- Analize de sânge: Un număr crescut de globule albe poate indica o infecție, iar un test de sânge poate ajuta la confirmarea unui diagnostic de apendicită.
- Ecografie abdominală: Aceasta este o metodă neinvazivă de a vizualiza apendicele inflamat. Ecografia poate ajuta medicul să identifice semnele caracteristice ale apendicitei.
- Tomografie computerizată (CT): În cazuri mai complexe sau dacă diagnosticul nu este clar, se poate efectua o scanare CT pentru a confirma apendicita.
Tratamentul apendicitei la copii
Tratamentul principal pentru apendicita este intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea apendicelui inflamat (apendicectomia). În cazurile de apendicită acută, operația trebuie efectuată cât mai rapid pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi perforarea apendicelui, care poate duce la peritonită.
Tipuri de tratament:
- Chirurgie laparoscopică: În multe cazuri, apendicectomia se face printr-o procedură minim invazivă cunoscută sub numele de laparoscopie. Aceasta implică incizii mici, ceea ce duce la o recuperare mai rapidă și mai puțin dureroasă.
- Chirurgie deschisă: În cazurile de apendicita complicată sau de perforare a apendicelui, este necesară o procedură chirurgicală deschisă pentru a îndepărta apendicele și pentru a curăța cavitatea abdominală de infecție.
- Tratament cu antibiotice: Înainte și după operație, copiii pot primi antibiotice pentru a combate infecția. În cazurile de apendicita acută fără complicații, tratamentul cu antibiotice este esențial.
Recuperarea după operație
Recuperarea după apendicectomie variază în funcție de vârsta copilului și de complexitatea intervenției. Copiii care au avut o procedură laparoscopică se recuperează de obicei mult mai repede și pot reveni la activitățile normale în aproximativ 1-2 săptămâni. În cazurile de intervenție chirurgicală deschisă, perioada de recuperare poate fi mai lungă.
Este important ca părinții să monitorizeze semnele de infecție postoperatorie, cum ar fi febra persistentă, durerea abdominală severă sau roșeața la locul inciziei, și să solicite îngrijire medicală dacă apar aceste simptome.
Apendicita este o afecțiune comună și serioasă care poate afecta copiii de toate vârstele. Este esențial ca părinții să fie conștienți de simptomele apendicitei și să solicite îngrijire medicală imediată dacă bănuiesc că copilul lor ar putea avea această afecțiune. Cu un diagnostic rapid și tratament adecvat, majoritatea copiilor se recuperează complet și pot reveni la viața lor normală.
