Sănătatea bebelușului după naștere este unul din cel mai importante lucruri pentru oricare dintre noi. Așa cum știm, alăptarea copilului este cea mai bună metodă de întărire a sistemului imunitar dar asta nu garantează sub nici o formă imunitatea. Până la urmă toți răcim.
Afecțiunile din categoria ORL la bebeluși, adică gripa, răceala, sinuzita și otita medie acută, deși neplăcute, ca orice altă boală, sunt toate tratabile. Există deasemenea pași pentru a preveni îmbolnăvirea, dar aceștia diferă de la boală la boală așa că le vom lua pe rând.
Răceala la copii ca și la adulți, poate fi cauzată de mai bine de 200 de viruși diferiți care afectează gâtul, nasul și căile nazale superioare. Ea poate fi periculoasă în cazul bebelușilor deoarece, din cauza varietății de viruși cauzatori, ei nu vor putea dezvolta corect imunitatea la respectiva boală.
Simptomele le cunoaștem cu toții: oboseală, febră ușoară, tuse și secreții nazale abundente.
Tratamentul în cazul copiilor implică consumul de lichide și cât mai multă odihnă.Folosirea sprayurilor nazale sau a paracetamolului se face numai cu acordul medicului. Chiar dacă prospectul spune că nu există limită de vârstă pentru respectivele produse farmaceutice, este posibil ca bebelușul să aibă reacții adverse așa că e mai sigur să verificați cu un specialist. La fel, trebuie mers la medic cât mai repede dacă simptomele se agravează.
Gripa la copii este cauzată de una din cele 3 forme de virus gripal, A, B sau C. Simptomele sunt mai grave, cu dureri în gât, dureri abdominale și febră foarte ridicată. Complicațiile pot duce la infecții ale sinusurilor sau urechilor sau la pneumonie. Tratamentul variază în funcție de gravitatea bolii. Ca de obicei, trebuie discutat cu medicul. Un lucru foarte important de menționat în cazul acesta este șă nu dați sub nici o formă copilului aspirină. Administrarea acesteia poartă riscul de dezvoltare a unei boli numită sindromul Reye, care poate provoca probleme grave pentru ficat și creier.
O metodă bună de prevenire este vaccinul antigripal anual. Acesta este obligatoriu pentru bebelușii mai mari de șase luni. Până la vârsta de opt ani se recomandă administrarea bianuală a vaccinului.
Sinuzita la copii este ceva mai greu de diagnosticat pentru că simptomele ei sunt similare cu și pot fi cauzate de alergii sau alte boli virale. Printre aceste simptome se numără tusea, secreția nazală groasă, umflături în jurul ochilor și stare de slăbiciune. Copii mici sunt în general dispuși la infecții ale nasului, sinusurilor și urechilor. Un specialist ORL va examina zonele afectate. Odată ce diagnosticul a fost confirmat, medicul vă va prescrie cel mai probabil un tratament specific cu antibiotice. În anumite cazuri simptomele nu vor dispărea, ceea ce confirmă diagnosticul de sinuzită cronică. În funcție de natura situației se poate ajunge la o intervenție chirurgicală, deși aceasta este necesară pentru un număr foarte mic de cazuri. Afecțiunile din categoria ORL la bebeluși o putem completa si cu otita.
Otita la copii, mai precis otita medie acută, este o infecție bacteriană la nivelul urechii medii care se manifestă mult mai des la copii decât la adulți. Motivul are legătură cu structura internă a urechii, încă insuficient dezvoltată. Infecția poate fi cauzată fie de un virus, fie de o bacterie iar simptomele includ febră, dureri de ureche, pierderea auzului și supurarea urechii. Diagnosticarea se face la medic cu ajutorul unui instrument numit otoscop. Tratamentul implică nurofen sau paracetamol ori antibiotice, în cazul în care tratamentul inițial nu funcționează. În cazurile grave se poate face o operație chirurgicală cu laser. Ca orice altă infecție virală, prevenirea ei are legătură directă cu tăria sistemului imunitar. Pentru aceasta, alăptarea reprezintă cea mai bună soluție de îmbunătățire.
În mod normal toate aceste boli sunt tratabile destul de ușor iar pentru cazurile care necesită intervenții chirurgicale, acestea se pot face direct în cabinetul medicului. Din păcate, șansele ca bebelușul sau copilul să facă una sau mai multe dintre ele sunt foarte mari. Din fericire, cazurile ușoare pot fi tratate fără intervenția medicului iar consultul acestuia e necesar doar atunci când simptomele persistă și este necesară altă abordare sau un nou diagnostic.
