Adda, despre depresia postnatală: ,,Te gândești că nu are cum să ți se întâmple ție”

ADDA a crescut în lumina reflectoarelor. De la 16 ani artista a reușit să intre în topurile muzicale, iar de mai bine de un an trăiește cea mai frumoasă experiență din viața ei. Ipostaza de mamă a schimbat-o în bine, spune ea, iar viața ei are de acum mai mult sens.

Aducerea pe lume a lui Alexandru nu a fost atât de ușoară pe cât a sperat, iar după naștere, Adda a trecut și prin depresie postnatală.

A cântat până în luna a 8-a

Perioada in care am fost insarcinata a fost o experienta unica si pe care cuvintele nu o pot descrie la adevarata intensitate. M-am bucurat de fiecare moment si am ramas activa pe plan profesional. Am mers la studio si chiar am avut concerte. Am invatat insa sa fiu mai responsabila, sa nu renunt la orele de odihna si sa am grija sa ma hranesc sanatos. Iar odata cu bebe, cresteam si eu, cu vreo 20 de kg mai exact.

Întâlnirea cu Alexandru a fost emoționantă! Momentul în care l-am strâns prima data la pieptul meu a fost unic. Mamele înțeleg exact ce spun aici. Am așteptat cu nerăbdare întâlnirea cu fiul meu!” Micuțul familiei Rizea s-a născut prin cezariană și a avut la naștere 51 de cm și 3,2kg, prima fotografie cu micuțul a fost share- uită de artistă în mediul virtual și a strâns peste 30 de mii de likeuri. Prima noapte acasă, în ipostaza de mămică a fost mai grea pentru artistă: „Prima seară în formula completă a fost puțin mai grea pentru noi, pentru că a fost o experiență nouă. Însă soțul meu este un ajutor de nădejde!

„Te gandesti ca nu are cum sa ti se intample tie”

Auzisem de fenomenul des intalnit al depresiei postnatale, insa nu m-am gandit initial ca voi trece prin asta. Ca orice om, te gandesti ca nu are cum sa ti se intample tie. Cred ca primele semne au aparut chiar dupa nastere doar ca nu am vrut sa trag niste concluzii pripite si am sperat sa fie ceva de moment pe un fond de oboseala si consum emotional foarte mare.

„Mi-a fost teama ca nu o sa ma descurc”

Mi-am dat seama ca ma confront cu depresia postnatala cand am vazut ca acele stari persistau. In primul rand mi-a fost teama ca nu o sa ma descurc, voiam sa stiu ca Alex este bine si ca va fi mereu bine, ma gandeam cum as reactiona in tot felul de situatii in care el va avea nevoie de mine. Ma intrebam daca ma voi putea descurca, daca voi putea fi ajutorul de care are nevoie pentru a creste frumos. Ma panicam si plangeam mult.

In al doilea rand, a trebuit sa ma obisnuiesc din nou cu mine. Am ramas cu niste kilogram in plus, fata de cum eram eu obisnuita si nu ma regaseam.  Aveam in minte imaginea mea dinainte de sarcina care nu mai coincidea cu cea de dupa si mi-a luat ceva timp sa ma adaptez.

„Cei apropiati, m-au ajutat foarte mult”

Din fericire, cei apropiati, mama si Catalin, m-au ajutat foarte mult. Au fost alaturi de mine in fiecare moment si m-au tratat cu iubire si intelegere. Mi-au dat incredere in mine si am inceput sa imi revin dupa o perioada destul de scurta. In plus, cel mic a avut un rol esential pentru ca am vrut sa ii transmit ganduri si sentimente pozitive, sa se simta in siguranta langa mine.

_{Citește și: Dacă mănânci alune în timpul perioadei de alăptare, poți reduce riscul de alergii la copil}